down on my knees

20 06 2010

cause i’d love you unconditionally.
cause i’d be ready for you to die.
cause you’re more precious to me than my own life.
and down on my knees,i’m begging you..
why?why don’t you see me?





realitate

3 02 2010

pluteam.dar am cazut.m-am izbit cu inima de asfalt si s-a spart in sute de bucati.
de ce visele si sperantele nu sunt de ajuns? de ce totul e in zadar?
as vrea ochii sa mi se intunece si simturile sa se stinga unul cate unul.in amorteala si nestiinta sa traiesc.
as vrea sufletul sa imi inghete,la fel ca lacrimile nestiute de nimeni.
si cate lacrimi sa mai curga?si cate tipete de durere sa mai suporte perna,noaptea, cand toata lumea doarme?
de ce nu exista basme?totul sa fie bine, totul sa se rezolve in final?
urasc realitatea.o urasc asa cum urasc momentul in care am alunecat mai mult decat trebuia.asa cum ma urasc pe mine ca mi-am permis sa visez si sa iubesc si sa sper.de ce am permis sarutului tau sa ajunga mai departe decat pielea mea?
desi stiam ca e totul doar un vis frumos…
imi e teama de mine si de nebunia mea.imi e teama de felul in care agonia asta ma va distruge.imi e teama de clipa aceea.
de ce nu iti pot da drumul?si de ce nu ma pot indeparta de tine?
am ajuns sa iubesc chinul asta doar pentru ca e din cauza ta.m-am transformat intr-un dependent de cocaina.iar cocaina mea esti tu.
de ce nu imi pot explica faptul ca nimic nu are sens daca nu e legat de tine?in ce moment a devenit totul alb si negru?
DE CE nu poate fii altfel?!
in cate feluri as putea zbura…





timp, incotro mergi?

2 02 2010

Noi nu avem ani de liceu.Avem mult mai mult.Am crescut impreuna,ne-am certat si ne-am impacat de atatea ori.

La inceput,Eu,Bi,Mo tremuram de emotii prin clasa 1.Ce ma mai batea pe mine Balaceanca..Sau mai stiti cand a cazut peste Iza?

Apoi a venit Mada.Cu fluturasii ei in par.Statea in ultima banca si toata lumea se invartea in jurul ei :) ) Apoi Ana, apoi Cris.Si a venit si examenul pentru clasa aVa.Si astfel a aparut si  Laura.O credeam intrusa pentru ca venise de la alta clasa.Dar ne-am imprietenit imediat.Am trecut prin atatea chestii impreuna.Prima teza la romana,cum invatam pe scari.Sau cum copiam temele pe mesele din corpul B.Serile pe Olari,pe banca de la Laura sau Cris…Il mai tintei minte pe Marius? Mai tineti minte cum aveam clasa in corpul B si mutam dulapul in dreptul usii ca sa nu intre profii?Mai tineti minte cand m-am intalnit prima oara cu Cristi? Si Mada a venit pana la chioscul de ziare ca sa vada si sa nu patesc nimic?Mai tii minte,Cris cand am plecat in parculetul de la turn cu skateboardul meu ca sa invatam la mate? Mai tineti minte cum am facut toate fetele poze cu Radu in ziua aia?

Sau cum am plans in ultima zi? Asa vom plange si de data asta?

Au trecut toate,la fel cum toate trec.A trecut si capacitatea.Si emotii, si banchet.

Banchetul..cum dansau Cerneff si Fluturas.Si manele.Si ziua lu Biaaa…

Am devenit si liceeni.Ce mandra eram.Cu cea mai calduroasa clasa,cea mai tare diriga si cei mai tari colegi.

1 mai… Cum am sarit toti pe megacastronul de salata si pe bucatile de carne.Sine si Cata, paznici la gratar..Si volei,si sanii Oanei pe afara.Si raul ala rece in care am cazut cu picioarele.

Excursia de la munte..Laaaauraaa… sticla de cherry..nu o tine minte decat minte plina :) ) Mai tineti minte administratorul? Si cand am ramas blocati pe afara noaptea in pijamale si papuci si credeam ca administratorul ne-a inchis..sau pe prietenul lui Cata care s-a dat la toate fetele :) )

Mai mergem la Geoagiu? Cu profu de fizica ?

La hotelul ala cu ciudatii cu par albastru din banchet?

Si strand…si club.. si Deva…

De parca nu ar fii fost de ajuns Romanica,am fugit sa speriem lumea si prin alte parti…

Am sunat la interfonul oamenilor in Germania,

am vizitat Regina in Anglia…

am plecat de capul nostru prin Franta ca sa vedem dracia aia mare de fier…

Majorate !!! Cel mai frumos an.Ne-am distrus incaltamintea si ne-am umplut dulapurile de haine si rochii.Am cheltuit o gramada de bani..dar ne-am distrat din plin. da,stiu ce veti spune..nu va place poza..etc etc :) )

Atatea lucruri s-au schimbat..Atatia baieti ne-au facut fericite si apoi ne-au frant inimile,atatea fetze si nume s-au plimbat in mintile si buzele noastra si toate s-au dus.Dar noi am ramas.La fel ca intotdeauna,nedespartite,ciudate si fitoase.

Mai avem cateva luni..in care vom invata pana ne va iesi pe ochi.In care vom fii alaturi asa cum am fost in ultimii 8-9-10 -11-12 ani.Apoi vom pleca fiecare pe drumul sau.In directii diferite.Dar va spun din experienta proprie..Timisoara – Bucuresti nu este un drum atat de greu de facut ;)

Nu se stie ce vom fii in final..arhitect,stomatolog,profa de mate sau de info sau avocat… dar mereu vom avea amintirea anilor ce au trecut si prietenia noastra.

Am crescut impreuna.Am trecut pe rand de la papusi,la carti, de la stilouri colorate…la alte stilouri colorate, de la pupici pe obraz la chestii mai “avansate” , de la ciocate la botinute,de la maro la mov apoi la roz.De la cordelute si dungi la bretele si camasi serioase…De la pieton la sofer (in unele cazuri) , de la copil la tanar,apoi la adolescent,pana la aproape adult..

Ati fost alaturi de mine de fiecare data cand am avut probleme sau am fost suparata si va iubesc din tot sufletul pe toate !!





Fizică

20 01 2010



Sărută-mi ochii pentru că au obosit să te caute.Te-au căutat in toţi ochii străini,in toate feţele noi şi zâmbetele contorsionate.

Sărută-mi urechile pentru că prea mult s-au chinuit să iţi audă vocea în tot vacarmul ăsta.Atâtea voci,strigăte şi şoapte.Dar niciunul nu eşti tu.Doar cu sufletul te pot simţi,iţi pot simţi oftatul si zîmbetul.

Sărută-mi buzele care in fiecare seară iţi şoptesc numele.Ele incă poartă amintirea buzelor tale.Ele ţi-au simţit încordarea muşchilor,incruntarea frunţii,dulceaţa unui geamăt.

Sărută-mi sufletul care te aşteaptă,tânjeşte,visează şi speră,se bucură şi plânge în acelaşi timp.

Învaţă-mă să uit,învaţă-mă să fiu liberă şi să zâmbesc din tot sufletul.

Atinge-mi mâna,obrajii,ochii şi sufletul pentru că al tău e totul…şi totul iti simte lipsa.





frica

23 11 2009
“Sa nu ma tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea marunta, purtatoarea desfiintarii totale. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste mine, prin mine. Si, dupa ce va fi trecut, imi voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramane doar eu.”F.H.”Dune”

 

…si e ceata si e intuneric.si e frig.e frig..atat de frig ca pana si inima mi-a inghetat.

si ce faci cand ramai singur pe prosopul de pe nisip?

ce faci cand iubesti si nu esti iubit?

ce faci cand nu primesti ceea ce oferi?

ce faci cand ceea ce se vede nu este ceea ce este?

ce faci cand lumea asa cum o stiai se schimba?

ce faci cand ramai fara ceea ce aveai?

ce faci cand oricat ai incerca,e in zadar?

ce faci cand,desi stii ca e in zadar,continui sa speri?

ce faci cand visele sunt prea dureroase?

ce faci cand o melodie te face sa plangi?

ce faci cand acea melodie iti aminteste de acel cuvant spus de acel cineva special?

ce faci cand totul se naruie?

…si e ceata si e intuneric.si e frig.e frig..atat de frig ca pana si inima mi-a inghetat.





ai inchis marea in ochi

11 11 2009

“Ai inchis marea in ochi./ In ochii mari ai inchis marea/In ochii mari ti se zbate./ Valurile toate inspumate ma privesc.”

Mi-e dor de mare.Mi-am lasat inima ingropata in nisip.Aud valurile soptindu-mi numele peste cele 600 de km.

Ai inchis marea in ochi.Propriul meu colt de apa sarata.

In ochii tai imi zambeste marea,soarele,vara.

Buzele tale sunt dulceata unei inghetate pe plaja.

Pielea ta imi atinge corpul precum nisipul.Ma gadila,ma alinta,ma saruta.

Te-am construit din amintiri.Esti infaptuirea unor vise si fantezii.Si totusi esti real.

Cum poti fii in mai multe locuri in acelasi timp?

Cum poti exista si in mintea si in bratele mele in acelasi timp si la fel de aievea,de minunat,de frumos?

Te-ai nascut din mare? Nu ? Atunci cum poti explica faptul ca simt marea vibrand in fiecare particica din tine?

..call me crazy.call me a silly little girl…but don’t hide your wonderful soul away from me…





turn around

9 11 2009

peron.22:34.

“sunt f aproape!”.

stiu ca esti foarte aproape.luminile trenului devin tot mai puternice si zgomotul la fel.

mai sunt doar cateva clipe.atat de lungi.de ce se misca trenul asta atat de incet?

becul stins.lumina albastruie de la televizor.o telecomanda defecta.sunetul ploii si no doubt-running.

o atingere.mai multe…tot mai multe.

nu am nevoie de lumina pentru a te vedea.nu am nevoie de atingeri pentru a te simti.

nu iti vad fata.dar stiu ca zambesti.

saruturi.buze moi.gropite dulci.alunite sexy.

pielea ta fierbinte alunga frigul de afara.

stiai ca peretii sunt roz? si ca avem si calorifer?

stau cuibarita in bratele tale.ce poate fii mai minunat?

momente perfecte.momente de fericire.libertate.siguranta.caldura.

momente in care eu nu mai sunt eu si tu nu mai esti tu.momente in care ne dezbracam de constiinta,de timp,de identitate.

dulce pacat.

unde au disparut cearsafurile?

de ce nu sunt oameni pe strada la 3 dimineata?

parliament.

skittles si redds.sprite si ciocolata alba.

corpul tau e calduros.mainile tale se joaca in parul meu.mi-e somn.

imi urasc ochii pentru ca se inchid.nu vreau sa adorm.

vreau sa profit de fiecare moment alaturi de tine.

as vrea sa iti pot citi gandurile.te gandesti la aceleasi lucruri ca si mine?

si tie iti este dor de mare?

nu.nu vreau ca noaptea asta sa se sfarseasca.urasc soarele.spune-i sa nu rasara.

spune-i noptii sa mai stea.sa continue sa ne protejeze.sa ne pastreze secretul.

“esti ok?”

sunt mai ok decat iti poti imagina.

corpul.ochii,fatza,buzele.esti minunat.stiai?

mainile fine imi mangaie obrajii.ti-am spus cat de mult ador sa faci asta?

ma trezesc.in bratele tale.asa cum am adormit.alarma idioata.

facem o echipa formidabila la impaturit lenjeria de pat,nu?

mi-e greu sa plec.dar o sa te intorci.trebuie sa te intorci.

acum mi-e frig…





change

22 10 2009

amintirile la care tineam nespus,ochii pe care nu doream sa ii uit,vocea calda si dulce..prima voce pe care o auzeam dimineata.el.cel care ma incuraja si ma facea mereu sa rad.cel care ma facea sa tresar de fiecare data cand suna telefonul.

telefonul asta nenorocit.a inceput sa sune tot mai rar.vocea e tot mai putin calda.tot mai rar.am ramas singura pe norisoru asta roz.eu inca astept.dar cat?pana cand?fara niciun rost.nimic nu dureaza o vesnicie.nicio minune nu dureaza mai mult de 3 zile.acum vocea calda e doar in amintirea mea.ma uit la telefon.din nou ecranul e gol.am gresit cu ceva? de ce lucrurile frumoase nu pot dura mai mult? de ce totul trebuie sa se schimbe? exact cand incepe sa iti placa cel mai mult?

cineva mi-a dat o palma.stop dreaming,stupid.asta este cursul firesc al lucrurilor.in scurt timp..telefonul nu va mai suna deloc.va sta singur si negru.mut.dureros de mut.ca un monument al viselor mele prostesti.

si atunci..cand telefonul va ramane mut…

:(





steps

8 10 2009

si a plecat.si-a adunat bucatele de suflet de pe jos.si a plecat.privea la drumul din fata ei.lung si pustiu.chiar trebuia sa porneasca singura in aceasta calatorie?unde erau cei care ii atinsesera pielea inghetata cu raze de soare si caldura?unde erau acele fapte si promisiuni?unde erau acei prieteni adevarati?stia raspunsul dar nu vroia sa il spuna cu voce tare.era prea dureros.privea din nou la drumul din fata ei.nu e timp de pierdut.piatra pe care se asezase era rece si murdara.”Nu e timp de pierdut.”


un pas.

“poate ca este si vina mea”

un alt pas.

“poate ca trebuia sa am mai putina incredere.”

doi pasi.

“oare o sa mai pot avea incredere in cineva?”

un pas inapoi.

“oare totul este la fel de schimbator?”

un pas timid spre dreapta.apoi inca 4 pasi pana pe marginea drumului.

“oare durerea o sa dispara?”

trei pasi pe loc in iarba uda.

“cu siguranta.intr-un final…”

doi pasi hotarati.apoi inca doi si inca doi…

“totul este trecator.”

o fuga nebuna spre necunoscut.






Gabriella Cilmi – Sanctuary

3 10 2009

lying here in my sanctuary
days go past it’s autumn already
and i wish it would thunder.








Follow

Get every new post delivered to your Inbox.