Sărută-mi ochii pentru că au obosit să te caute.Te-au căutat in toţi ochii străini,in toate feţele noi şi zâmbetele contorsionate.
Sărută-mi urechile pentru că prea mult s-au chinuit să iţi audă vocea în tot vacarmul ăsta.Atâtea voci,strigăte şi şoapte.Dar niciunul nu eşti tu.Doar cu sufletul te pot simţi,iţi pot simţi oftatul si zîmbetul.
Sărută-mi buzele care in fiecare seară iţi şoptesc numele.Ele incă poartă amintirea buzelor tale.Ele ţi-au simţit încordarea muşchilor,incruntarea frunţii,dulceaţa unui geamăt.
Sărută-mi sufletul care te aşteaptă,tânjeşte,visează şi speră,se bucură şi plânge în acelaşi timp.
Învaţă-mă să uit,învaţă-mă să fiu liberă şi să zâmbesc din tot sufletul.
Atinge-mi mâna,obrajii,ochii şi sufletul pentru că al tău e totul…şi totul iti simte lipsa.
